„Iată ce mai gândesc în inima mea  și iată ce mă face să mai trag nădejde: bunătățile Domnului nu s-au sfârșit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineață. Și credincioșia Ta este atât de mare!” – Plângerile lui Ieremia 3: 21-23
În următoarea perioadă, vom încerca să descoperim împreună atributele sau însușirile lui Dumnezeu. Trebuie să spunem de la început că putem cunoaște despre Dumnezeu numai ceea ce El alege să ne reveleze, să ne descopere. Realitatea că Dumnezeu ne-a revelat cunoașterea despre Sine nu ar trebui ignorată, pentru ca nu cumva vreunul dintre noi să ne trezim prea târziu pentru a intra în odihna Lui (Evrei 4:1). Creația, Biblia și Cuvântul făcut trup (Isus Hristos) ne vor ajuta să cunoaștem cum este Dumnezeu.
Astăzi vă invit să contemplăm și să înțelegem Bunătatea lui Dumnezeu.
Ce înseamnă bunătatea lui Dumnezeu?
Bunătatea lui Dumnezeu este unul din atributele lui Dumnezeu, dar și o descriere a însăși esenței lui Dumnezeu. Prin natura Sa, Dumnezeu este întotdeauna bun, așa cum ne spune Psalmul 34:8 „Gustați și vedeți ce bun este Domnul. Ferice de omul care se încrede în El”. El este temelia bunătății și a oricărui lucru bun – Dumnezeu nu a obținut bunătatea din altă parte. Oamenii pot avea trăsături bune sau pot face fapte bune, dar bunătatea nu ne stă niciunuia în caracter. Bunătatea noastră vine de la Dumnezeu.
Ce face bunătatea lui Dumnezeu ca atribut divin?
Bunătatea lui Dumnezeu se vede în toată creația Sa și în toate lucrările Sale. Geneza 1:31 spune: „Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; și iată că erau foarte bune…”. Noi nu putem câștiga și nici nu merităm bunătatea Sa. Ne este oferită gratuit însă, indiferent de viața noastră și chiar dacă nu o merităm. Matei 5:45: „El face să răsară soarele Său și peste cei răi și peste cei buni și dă ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți”. Iar în Psalmul 145:9 citim: „Domnul este bun față de toți, și îndurările Lui se întind peste toate lucrările Lui”.
În plus, bunătatea lui Dumnezeu este personală. Dumnezeu este bun cu fiecare dintre noi în parte, într-un mod personalizat, în funcție de nevoile noastre.
Prin înțelegerea bunătății lui Dumnezeu, avem anumite beneficii. În primul rând ea ne arată modelul perfect de bunătate: cunoscându-L pe Dumnezeu și aflând despre bunătatea Lui, putem recunoaște adevărata bunătate și ne putem strădui să facem lucruri bune. Trebuie să ne rugăm așa cum s-a rugat psalmistul: „Tu ești bun și binefăcător: învață-mă orânduirile Tale” (Psalmul 119:68). Îl putem privi pe Dumnezeu ca pe modelul perfect de la care putem învăța ce înseamnă bunătatea și cum să facem fapte bune. Vrei astăzi să arăți tuturor bunătate? Învață de la Dumnezeu cum este adevărata Bunătate și vei putea să fii cu adevărat un om bun.
(Cu ajutorul lui Dumnezeu duminica viitoare vom descoperi și alte caracteristici ale bunătății lui Dumnezeu.)

Simone, fiul lui Iona, mă iubești?” – Ioan 21: 16

Un ziar englez a relatat recent o poveste tulburătoare despre „Cel mai neiubit câine din Marea Britanie.” Maggie, o cățelușă care a fost abandonată în 2003 de către o familie mare, care nu mai putea face față și unui animal de companie, a ajuns într-o cușcă a unui cunoscut adăpost pentru animalele fără stăpân din Londra. De-a lungul ultimilor unsprezece ani, mai mult de 50.000 de persoane în căutarea unui câine au ocolit-o. Nimeni nu a oferit o familie pentru Maggie. În cazul în care povestea vă atinge inima, gândiți-vă la milioanele de copii, adolescenți, adulți și seniori în lumea de astăzi, care sunt singuri și neiubiți, fie că au un acoperiș deasupra capului fie că locuiesc pe stradă. Putem folosi scuza că nu se pot satisface toate nevoile din lume, dar există două lucruri pe care le putem face în fiecare zi.

În primul rând, să ne deschidem ochii și să îi vedem pe cei care au nevoie de dragoste. Străzile noastre, magazine, școli, birouri, și chiar biserici sunt pline de oameni singuri sau care se simt singuri și abandonați. De multe ori putem oferi sens în viață printr-o prietenie iar uneori, ne costă puțin mai mult de un zâmbet și un cuvânt bun să schimbăm destinul cuiva.

În al doilea rând, să continuăm să spunem celor dragi ca ne sunt dragi, că îi iubim. Nimeni nu poate spune prea des „te iubesc”. Soți, soții, fii, fiice, frați, și toți trebuie să ne audă spunând: „Te iubesc!”

Dragostea este complexă. Dragostea este o emoție care este greu de descris. Este o dorință emoțională după o altă persoană și o profundă satisfacție atunci când se acea iubire este reciprocă. Dar și suferă un chin intens atunci când nu este. Dragostea este o atitudine care operează mai profund decât sentimentele. Atitudinile sunt dispoziții ale inimii, care ancorează emoțiile noastre, la fel ca și munții care susțin copacii de pe pante. Iubirea este o virtute supranaturală insuflată în noi de Dumnezeu. „Roada Duhului este dragostea …” (Galateni 5: 22). Dragostea este o acțiune. Ea se manifestă în slujirea altruistă. Atunci când îi iubim pe alții, facem lucruri pentru ei. „Dar cine are bogăţiile lumii acesteia şi vede pe fratele său în nevoie şi îşi închide inima faţă de el cum rămâne în el dragostea de Dumnezeu?” (1 Ioan 3:17) Dragostea este o alegere. Noi putem hotărâ în inimile noastre să iubim chiar și pe cei care sunt greu de iubit. Această calitate cuprinzătoare, inclusivistă, dragostea, poate fi experimentată doar prin deschiderea vieții noastre spre Golgota. Atunci când primim dragostea lui Dumnezeu prin Isus Hristos, ea curge prin noi către alții.

Așa este dragostea după Înviere, dragostea pe care Domnul Isus o așteaptă și astăzi de la mine și de la tine.

 

Pastor Sergiu Bradean

Dar, când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, și dragostea Lui de oameni, El ne-a mântuit nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea nașterii din nou și prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt, pe care L-a vărsat din belșug peste noi prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru;” – Tit 3: 4-6

Mulțimea erupe pe stadionul de Baseball când jucătorul alunecă peste placa de „casă”. El este în siguranță pe tușa de casă, iar echipa sa este cu un punct mai aproape de a câștiga meciul. Iar crainicul american anunță: jucătorul este în siguranță („safe”). De altă parte, a deține o casă este o valoare importantă a majorității societăților astăzi, și ne este milă de cei care sunt forțați să trăiască pe stradă. Iar locuința ideală este un adevărat sanctuar: un acoperiș de-asupra capului, dar și un loc în care ne simțim în siguranță, ne simțim acceptați, avem liniște și suntem iubiți.

Însă, în timp ce noi s-ar putea să luptăm încă doar pentru a deține o astfel de casă aici pe pământ, în lume, sau urmărim sporturi în care jucătorii ajung „acasă”, Domnul Isus ne promite o altă Casă. Această promisiune rămâne valabilă din vechime și până astăzi. Iar pentru noi, credința și încrederea în Domnul Isus Hristos ne duc „în siguranță acasă, unde El pregătește un cămin veșnic pentru noi. Această promisiune nu este doar pentru viitor, ci și pentru ziua de azi. Asta pentru că El a declarat că avem valoare pentru El, că ne iubește și că a răscumpărat sufletele noastre cu sacrificiul lui Hristos. Astfel suntem în siguranță și suntem eliberați de orice legătură cu această lume.

Ce înseamnă aceasta practic? Cum pot să explic asta copilului meu care tocmai a aflat că alți patru copilași cu care obișnuia să se joace au fost răpiți fulgerător dintre noi de un accident sau de o deflagrație ucigașă? Trebuie să începem prin a ne lăsa inimile desprinse de tot ce este de aici de jos. Apoi trebuie să Îl lăsăm pe Hristos să biruiască pe rând toți dușmanii inimii noastre cum ar fi: lăcomie, mândrie, furie, invidie, amărăciune, și frică. Iubirea și iertarea Lui deblochează atunci ușile închisorii în care ne zbatem; și ajungem să fim liberi. Liberi să iubim, să iertăm și să mângâiem pe cei din jurul nostru. Alegem astfel să renunțăm la o viață trăită în teama zilei de mâine, și lăsând la o parte grija insuficientului. Și în măsura în care Îl îmbrățișăm pe Dumnezeu, ne îmbrățișează adevărul care dă viață pentru ziua de azi și bucurie știind că viitorul nostru este securizat. Calea Lui este calea păcii, a vieții și a vindecării. Amy Carmichael spunea: „Există doar o singură cale pentru a biruii amărăciunea și furia care apar în mod natural în mijlocul necazului – a voii ceea ce vrea Dumnezeu aduce pace.

There is only one way of victory over the bitterness and rage that comes naturally to us—to will what God wills brings peace.” – Amy Carmichael

Pastor Sergiu Bradean

„Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi veţi împlini astfel legea lui Hristos. Dacă vreunul crede că este ceva, măcar că nu este nimic, se înșală singur. Fiecare să-şi cerceteze fapta lui, şi atunci va avea cu ce să se laude numai în ceea ce-l priveşte pe el, …” – Galateni 6: 2-4

Noi nu suntem chemați la măreție, ci la credincioșie.

Cea mai mare parte din munca noastră trece neobservată, și de multe ori suntem provocați cu sarcini ingrate, necunoscute de alții ci cunoscute doar de Dumnezeu. Nimeni nu vede când ne luptăm în rugăciune pentru un nepot răcit, sau când ne punem zeciuielile și darurile noastre în coșul de la biserică, sau când greblăm frunzele pentru un vecin mai în vârstă, sau când lăsăm un Noul Testament la patul unui prieten internat în spital. Chiar și atunci când ne aflăm în fața oamenilor la studiu, grupul căruia ne adresăm nu are nici o idee despre cât de mult timp și rugăciune am investit în pregătirea noastră. Mai mult decât atât, muncind în liniște și cu fidelitate, ajungem mai târziu să ne punem întrebarea dacă am făcut vreun bine. Iar uneori ne temem chiar că munca noastră este în zadar.

Când e vorba însă de viața noastră spirituală, Dumnezeu așteaptă mult de la noi. El așteaptă acea atitudine evlavioasă de respect și dedicare pentru El. Asta a înțeles și poporul Israel după ce a primit Legea. Un Dumnezeu sfânt nu poate fi slujit și venerat oricum. Iar ascultarea de poruncile Lui, nu aducea nici un merit deosebit poporului, ci din contră îi conștientiza că face doar ce este normal și drept față de Dumnezeu. Iar asta nu îi aducea cu nimic aprecierea celorlalte națiuni.

În același fel Galateni 6: 1-10 ne provoacă să fim atenți la așteptările noastre de la noi și de la ceilalți. În general oamenii găsesc semnificație în apreciere – și când nu o capătă din altă parte încearcă să o afirme singuri. Dar Pavel ne spune să continuăm să lucrăm la evlavia noastră  în liniște, cu credincioșie și cu optimism. El ne îndeamnă: nu renunța, nu obosi în a face bine, nu te descuraja. Dumnezeu, la vremea potrivită va trimite roada, iar cei care sunt credincioși acum vor fi binecuvântați în cele din urmă. „De aceea, preaiubiții mei frați, fiți tari, neclintiți, sporiți totdeauna în lucrul Domnului, căci știți că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică.” (1Corinteni 15: 58).

Rick Warren afirma „Biblia spune că orice faptă bună va fi răsplătită, indiferent cât este de nesemnificativă și indiferent dacă oricine altcineva de pe pământ o vede.” Iar asta înseamnă că frica de Domnul și evlavia chiar dacă nu ne va ridica în ochii oamenilor de lângă noi, ne va aduce aprecierea și răsplata Domnului. Așadar eu doresc astăzi să te provoc să umbli cu Dumnezeu în evlavie! Și chiar dacă nimeni altcineva de pe pământ nu te va aprecia și nu va vedea ce faci tu, vei fi totuși OM.

 

Pastor Sergiu Bradean

 

 

„Îmi aduc aminte de credința ta neprefăcută, care s-a sălășluit întâi în bunica ta Lois și în mama ta Eunice și sunt încredințat că și în tine.” – 2Timotei 1: 5

O fetiță de 5 anișori a fost întrebată ce ar vrea să fie când va fii mare și spre surprinderea tuturor ea a răspuns „MAMĂ“. Oare ce meserie este aceasta? Ce fel de școală trebuie să urmezi ca să ai „diplomă de mamă“? Într-o lume în care există femei care aleg să își ucidă copiii prin „pilula de a doua zi” sau prin avort, într-o lume în care copiii sunt luați de lângă mama lor și plasați de către instituții corupte în cupluri homosexuale, care sunt caracteristicile cerute de „fișa postului de mamă”? Astăzi mai mult ca oricând avem nevoie de o înțelegere clară a ceea ce înseamnă femeia sau mama adevărată. Cuvântul lui Dumnezeu ne arată că modalitatea prin care femeia sau mama amprentează cu adevărat omenirea este prin credință. Fie că această credință se sălășluiește în inima ei fie că prin exemplu personal și dăruire, ea atinge inima copilului ei. Timotei este exponentul acestui impact peste generații. El era a treia generație a credinței și a doua generație de ucenici ai Domnului Isus prin care lumea a fost schimbată.

Wolfgang Bergmann, specialist în educație și tată a trei copii, vorbind despre universul matern a explicat apropierea de mamă ca izvorând din dorința profundă a omului de a trăi într-o lume creată numai pentru el, în care deține controlul și se poate extinde ca și cum nu ar mai exista altcineva. Totuși prin credința proprie femeia sau mama transmite un mesaj mult mai profund. Omul nu a fost creat pentru o existență egoistă ci pentru o comuniune intimă ca cea cu părinții, cu Dumnezeu, Creatorul său. Astfel, prin credință descoperim un univers al vindecării de microbul păcatului, al eliberării de vinovăție și al speranței dincolo de moarte, și totul datorită dragostei lui Dumnezeu care și-a dat Fiul ca jertfă pentru noi oamenii, pentru cei ce cred. (Ioan 3: 16).

Așadar acum, sărbătorind darul pe care Dumnezeu L-a oferit omenirii prin creația femeii și prin darul maternității, înțelegem încă o dată că doar prin credință inima poate fi transformată și lumea în care trăim poate fi atinsă de frumusețea comuniunii cu Dumnezeu. Cum îți trăiești viața? Cum îți împlinești menirea de dar al lui Dumnezeu pentru familia ta? Tu poți avea impact peste generații dar lasă întâi credința să se sălășluiască în inima ta.

Pastor Sergiu Bradean

„Fiindcă nu i-au găsit, au târât pe Iason și pe vreo câțiva frați înaintea dregătorilor cetății și strigau: „Oamenii aceștia care au răscolit lumea au venit și aici, …” – Faptele Apostolilor 17: 6

O biserică veche ce stă pe malul aproape inaccesibil al lacului Cinciș, județul Hunedoara, când pe malul apei, când inundată pe jumătate, e singurul reper fizic de la care mai pleacă astăzi istorisirile despre patru sate dispărute. Nu departe de ea, cam la cinci minute de mers cu o barcă obișnuită, o altă ruină, pare scăpată de ape, dar e înghițită de pădure. Sunt bisericile din Baia lu’ Crai, unul dintre satele acoperite de ape după construirea lacului de acumulare de la Cinciș.

Imaginea acestor biserici inundate și în ruină mă face întotdeauna să mă gândesc la pericolul care paște Biserica și astăzi. Lumea cu filozofia ei încearcă să „inunde” Biserica și să o transforme în ruină. Din când în când mai pornește persecuția și loviturile se intensifică ridicându-se întrebarea: poate Biserica să facă față? Poate ea să reziste și să își continue misiunea? În astfel de momente descoperim că singura strategie de apărare împotriva acestei invazii este nestrămutata ascultare și conformare la poruncile lui Dumnezeu.

Repetarea Legii, așa cum observăm în Deuteronom, pentru generația născută în pustiu, avea ca scop asigurarea unei identități legate de valoarea incontestabilă a ascultării consecvente de Cuvântul lui Dumnezeu. O ascultare care nu altera și nu modifica nimic din perceptele Legii (Deuteronom 4: 2) asigura protecția și binecuvântarea Domnului dar și biruința asupra dușmanilor. În plus, Legea Domnului oferea poporului Domnului unicitate și îl scotea în evidență dintre celelalte popoare făcând-l un exemplu de urmat.

La fel, o ascultare împlinitoare a ceea ce Dumnezeu a poruncit, garantează atât biruința asupra atacurilor lumii cât și împlinirea datoriei Bisericii de astăzi de a fi lumină în întunericul acestei lumi. Biserica lui Hristos nu va fi niciodată biruită de lume. Apele pot fi învolburate în jurul ei, valurile pot să vuiască puternic dar Domnul a promis că Își va „zidi Biserica și porțile Locuinței Morților nu o vor birui” (Matei 16: 18). Din potrivă, biserica a „răscolit” lumea încă de la nașterea ei și continuă să fie agentul schimbării pline de har prin Evanghelie. Dar condiția este ca dragostea noastră pentru Domnul nostru să se manifeste prin ascultarea noastră de poruncile Lui. Ascultarea și întruparea unei Evanghelii nediluate, promovarea valorilor nealterate ale Cuvântului lui Dumnezeu ca sfințirea continuă a credincioșilor, rugăciunea, postul, dărnicia jertfitoare sau speranța învierii ne oferă unicitate și îi obligă pe oameni să vadă diferența. Aceasta este provocarea pentru mine și pentru tine astăzi nu relevanță diluată într-o lume stricată, ci prin ascultare de Cuvânt să biruim lumea!

Sergiu Brădean, Pastor

„Căci așa vorbește Domnul Dumnezeu, Sfântul lui Israel: în liniște și odihnă va fi mântuirea voastră, în seninătate și încredere va fi tăria voastră. …” – Isaia 30:15
                       Psihologii avertizează că datorită dependenței oamenilor de dispozitivele mobile se pierd unele abilități de bază ale vieții umane. Oamenii nu mai fac operații de adunare sau scădere din memorie, ei folosesc calculatoarele de pe telefoane.Tinerii nu mai tastează ci ating doar pictograme pe ecran cu degetele mari. Noi nu mai memorăm nimic; dispozitivele noastre au devenit creierul nostru. Copiii noștri nu ne mai întreabă nimic pentru că orice întrebare poate să fie „googălită”.Am putea spune că nici măcar nu mai gândim la fel de mult pentru că ne bazăm foarte mult pe aceste ajutoare exterioare.
                      Nu aș dori să înțelegeți că sunt împotriva acestor dispozitive, dimpotrivă cred că trebuie folosite la adevărata lor valoare. Dar, trebuie să fim dispuși să le deconectăm suficient de mult pentru a face liniște în jurul nostru și pentru a putea asculta Glasul lui Dumnezeu. Dacă nu suntem atenți, ajungem în pericolul de a pierde abilitatea de a recunoaște adevăratele valori și de a ne pierde busola călătoriei noastre cu Dumnezeu. Din toate aplicațiile noastre, nimic nu poate înlocui simpla artă a meditației și rugăciunii, a credinței și încrederii, a odihnei și siguranței. Iar  făcându-ne timp să contemplăm frumusețea lui Dumnezeu și a Cuvântului Său, ori felul în care se manifestă Sfințenia Sa, ajungem să avem impact asupra societății și să reafirmăm caracterul creației Sale. Noi suntem chemați să încercăm să prevenim deteriorarea societății umane și să ne păzim cultura noastră de la colaps moral. Nu contează cât de modernă este lumea noastră, obiceiurile testate de-a lungul timpului ca rugăciunea, meditația, credința, încrederea și supunerea față de Dumnezeu nu vor fi înlocuite niciodată. Secolul douăzeci și unu are nevoie de sare și lumină la fel de mult ca și secolele precedente; ba chiar mai mult. Generația aceasta trebuie să fie influențată de noi cei care trăim după alte principii și cu alte valori. Dar toate acestea se întâmplă dacă facem liniște suficient de mult ca să ascultăm glasul lui Dumnezeu și să acceptăm călăuzirea Lui.
                    Aceasta a fost provocarea pentru fiecare generație în poporul lui Dumnezeu. Pornind de la Cades și continuând cu spița de neam care a găsit odihnă în Țara Promisă, Dumnezeu dorește ca fiecare neam de oameni să fie influențat de cei care caută mai întâi Împărăția Lui. Pentru că, așa cum spune William Law: „dacă nu ai ales mai întâi Împărăția Lui, la final nu mai contează ce ai ales”. Adevărata odihnă și liniște stă în înțelegerea scopului pe care îl avem în această lume, în acest timp și în încrederea noastră în Dumnezeu, Cel care poate să facă totul posibil.
                        De unde vine liniștea ta? Care este odihna cu care vrei să răsfeți ființa ta?
                                                                                                                              Pastor Sergiu Brădean